Am ajuns acasa

25 iunie: Azi am ajuns acasa. Va multumesc pentru toata sustinerea. Ma simt slabita si inca mai am dureri in urma interventiei insa sunt multumita ca am scapat fara taietura. Acum asteptam diagnosticul iar apoi o sa incep tratamentul. Recunosc ca sunt obosita si am momente in care spun ca nu mai pot si nu mai vreau sa fac nimic. Insa, pentru ca nu am alta solutie decat sa merg inainte, fac asta. Cateodata cu entuziasm si optimism, cateodata din inertie. Va fi cum va vrea Dumnezeu. Inca o data va multumesc si va imbratisez cu drag! Diana