Dupa evenimentul de la sala Thalia din Sibiu ne-am tras putin sufletul. Multa tensiune, presiune sa iasa totul bine, nervi intinsi la maximi, nopti transformate in zile si mai presus de toate a fost suflet. Nu voi multumi fiecaruia in parte, o s-o fac la final de campanie, cand o vom vedea pe Diana sanatoasa si cand pentru toti cei implicati acest lucru va fi mai mult decat de ajuns.
Este impropriu sa spun ca am fost ajutati de oameni in aceasta campanile: acesti oameni au devenit Campania insasi. Oameni care si-au luat liber de la servici, oameni importanti care m-au sunat sa imi spuna ca ne vor ajuta cu orice avem nevoie, studente voluntare care ne-au ajutat in sala de spectacol (si va multumesc din suflet, fetelor). Cat de mult a contribuit o stie fiecare, nu este nevoie de cuvinte si laude in acest gen de munca.
Insa eu personal trebuie sa le multumesc tuturor pentru ca au fost acolo cu sufletul, pentru ca mi-e dor de ei si de ideile care ne veneau pe fuga si pe care le aplicam imediat, pentru ca m-au inspirat cu energia si cu refuzul lor de a spune “nu se poate” ci “incercam”. Mi-ati dat energie sa continui si mai ales mi-ati dat incredere ca nu gresesc iubind oamenii, incercand sa vad intotdeauna ce e mai bun in ei. Mi-ati dat, cu atitudinea si sprijinul vostru, ce era mai bun in voi. Mi-ati dat prietenia voastra, si asta nu are pret.
Multumesc Sibiu, mi-e dor de Piata Mica (Denisa)
duminică, 26 mai 2013
Cand cuvantul multumesc e prea putin…
Dupa evenimentul de la sala Thalia din Sibiu ne-am tras putin sufletul. Multa tensiune, presiune sa iasa totul bine, nervi intinsi la maximi, nopti transformate in zile si mai presus de toate a fost suflet. Nu voi multumi fiecaruia in parte, o s-o fac la final de campanie, cand o vom vedea pe Diana sanatoasa si cand pentru toti cei implicati acest lucru va fi mai mult decat de ajuns.
Este impropriu sa spun ca am fost ajutati de oameni in aceasta campanile: acesti oameni au devenit Campania insasi. Oameni care si-au luat liber de la servici, oameni importanti care m-au sunat sa imi spuna ca ne vor ajuta cu orice avem nevoie, studente voluntare care ne-au ajutat in sala de spectacol (si va multumesc din suflet, fetelor). Cat de mult a contribuit o stie fiecare, nu este nevoie de cuvinte si laude in acest gen de munca.
Insa eu personal trebuie sa le multumesc tuturor pentru ca au fost acolo cu sufletul, pentru ca mi-e dor de ei si de ideile care ne veneau pe fuga si pe care le aplicam imediat, pentru ca m-au inspirat cu energia si cu refuzul lor de a spune “nu se poate” ci “incercam”. Mi-ati dat energie sa continui si mai ales mi-ati dat incredere ca nu gresesc iubind oamenii, incercand sa vad intotdeauna ce e mai bun in ei. Mi-ati dat, cu atitudinea si sprijinul vostru, ce era mai bun in voi. Mi-ati dat prietenia voastra, si asta nu are pret.
Multumesc Sibiu, mi-e dor de Piata Mica (Denisa)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu